The Black Box

Din teoria sistemelor, învățăm că putem reprezenta un sistem întreg prin intermediul unui dreptunghi, pe care scriem o literă și asta e. Dreptunghiul – o cutie dacă vă permiteți să mai adăugați încă o dimensiune – are săgeți într-o parte, pentru intrările în sistem și săgeți în cealaltă parte, pentru ieșirile din sistem. Este o abstractizare care funcționează.

La ce ne ajută însă? Ne ajută prin faptul că nu suntem nevoiți să cunoaștem particularitățile sistemului pentru a deduce niște proprietăți ce sunt valabile pentru toate sistemele.

Evident că nu ne putem mulțumi doar cu atât. Trebuie să știm mult mai multe pentru a avea o imagine de ansamblu, completă. De aceea, distrugem cutia. Doar ne pricepem la asta, nu? Știm cum să distrugem entități, chiar și concepte sau idei ce există doar în mintea noastră.

Distrugerea este un proces ce se poate efectua mult mai repede decât am crede. Se ia un ciocan și… se folosește. Cutia se fărâmă, iar bucățelele din care este făcută se împrăștie în toate direcțiile. Le adunăm pe toate la un loc și începem să le analizăm.

Acum… această analiză este partea mai de finețe. Este singurul mod prin care putem afla de ce atunci când îi oferim ceva cutiei, ea reacționează într-un anume fel. Și… evident… este partea care ia cel mai mult timp. Unii oameni își dedică viața înțelegerii comportamentului anumitor cutii. Atunci când, în sfârșit, înțeleg cu adevărat ce s-a întâmplat, deja poate este prea târziu. Deja poate cutia a devenit altceva. Deja poate s-au găsit alții care au trecut peste părțile inexplicabile ale cutiei și nu s-au mau chinuit. Sau poate a meritat întreaga așteptare. Da, poate că a meritat că nu s-a dat bătut.

Oare cum este mai bine? Să treci peste sau să sapi, neștiind peste ce ai putea să dai?

Thirst For Destruction

I felt like destroying something beautiful.

A new series, I think.

For now, people I don’t know made of people I love. I made this while listening to funeral songs. I guess it shows…

The boat

Mi s-a implantat alt pitic în creier. Vreau să trăiesc o noapte lungă de 6 luni. Vreau să mă trezesc din somn, să deschid ochii la ce oră doresc și să văd că afară este încă întuneric.

”I never saved anything for the swim back.” – Gattaca – film de suflet

Și apropo de astea, câteva fotografii noi (mai vechi, dar noi) din Amsterdam, săvârșite în urma unei călătorii cu vaporașul pe canalurile orașului.

The warm inventions

Fotografii vechi

Despre obiecte mai vechi.

Cu amintiri vechi

În suflete vechi

Și vremuri mai noi.

Chill on Cânepă Lane

Gata cu Veneția… Adică na, mai sunt niște fotografii, dar m-am săturat eu să mai pun.

Urmează Olanda, cea mai recentă incursiune în afara granițelor țării. Mai precis, Amsterdam. Luat la picior pe străduțe. Nu știu de ce sunt pătrate, probabil așa mă simțeam în momentul în care le-am prelucrat (?).

M-aș întoarce negreșit, și poate o voi face în vara asta.

The man and the bird

Om cu pasăre la cap.

Una din fotografiile mele preferate din Veneția, nu mă întrebați de ce.

Discombobulated

Da măi, sunt de-a dreptul frustrat că eu stau aicișa și pesemne învăț, în loc să mă întorc prin locuri de genul acesta:

Păi ziceți și voi… e drept?

Am luat la cunoștință

Cele mai mici și mai mici lucruri sunt atât de importante… Așa că vreau să scriu câte ceva despre ele, doar ca să nu le uit.

Mulțumesc lui Octavian, pentru tricoul lui cu Fixxxer.

Mulțumesc Ancăi, pentru că m-a chemat în seara aceea pe la ea.

Mulțumesc lui Andreas, pentru că mi-a făcut cunoștință cu mama lui.

Mulțumesc lui Tudor PM, pentru că m-a luat cu el la filmarea aceea.

Mulțumesc lui Tudor B, pentru că m-a sunat în seara aceea.

Mulțumesc Laurei, pentru că mi-a răspuns la mesajul acela.

Mulțumesc lui Nicole, pentru că m-a lăsat să o fotografiez.

Mulțumesc lui Vlad, pentru că a vorbit cu mine în stația de autobuz.

Mulțumesc unei fete necunoscute de pe stradă, care mă întreb câteodată ce a făcut cu un cadou pe care i l-am oferit.

Mulțumesc Ancăi, pentru că a stat cu mine pe banca aceea.

Mulțumesc Liviei, pentru că a făcut o față foarte surprinsă, atunci când i-am făcut fotografia aceea.

Mulțumesc Cătălinei, pentru că a fost lângă mine în ziua aceea, la aeroport.

Mulțumesc ei, pentru că m-a făcut să mă întreb cine sunt eu cu adevărat.

Mulțumesc lui Dragoș, pentru că a făcut plimbarea aceea lungă cu mine.

Mulțumesc lui Radu, pentru că m-a luat în mașină atunci.

Mulțumesc Anei, pentru că mi-a spus odată că ”nothing else matters”.

Mulțumesc Sandrei, pentru că mi-a adus aminte că sunt în stare.

Mulțumesc Dianei, pentru că se căsătorește.

Mulțumesc lui Alex, pentru că m-a tras din fața teleskiului.

Sper că n-am uitat pe nimeni, și dacă da… ei bine, nu există uitat într-o listă ca asta.

Șarade (III)

Șarade (II)

Partea a doua