Șarade (II)

Partea a doua

O șaradă de la paradă

Adica mai punem si fotografii aici…? NU CRED MAH.

Urmează o pleiadă de fotografii de la carnavalul venețian. Împărțite în serii mici ca să vă mențină treaz interesul / să vă adoarmă în sforăială.

Va urma.

Nouăzecișinouă de adevăruri pe oră

Se pare că m-a tagg-uit Alex nu ieri, nu azi, ci acum o sută de ani. Trebuie să scriu aici 99 de lucruri despre mine. 99!!! Nici nu știu să număr atât de mult… Prima reacție când am văzut a fost : ”nu se poate, eu nu mă cunosc deloc”.

Am început apoi să mă gândesc și mi-am dat seama că nu e chiar așa de greu să fac asta și, în plus, mi-ar prinde bine.

Aș putea începe chiar acum.

1. Sunt speriat de bombe.

2. Prea timiiid.

3. Am din când în când crize subite de îmbrățișat de oameni, dar nu în stilul free hugs. People I really care about.

4. Am o dorință acută să vizitez oricare dintre cei doi poli.

5. Sunt o scobitoare.

6. Vreau să caut să îmi construiesc o garderobă ceva mai… elegantă.

7. Îmi place Nine Inch Nails la nebunie. Like a lot. A very lot.

8. Cred că The Downward Spiral este unul dintre cele mai bune albume apărute vreodată

9. La fel ca și Alex și Raluca (if I understood right), îmi place mai mult clima rece decât cea caldă.

10. Apropo de asta, aș vrea să merg pe munte mai mult. I like it, it makes me feel free.

11. Nu prea plec de-acasă fără iPod.

12. Îmi place foarte mult ploaia. Sunetul ei, mirosul orașului după ea, tot ce o include.

13. Apropo de 13, sunt cam superstițios…

14. I’m very passionate about the things I love.

15. Aș vrea să merg mai mult pe bicicletă, dar vreau ceva mai de încredere decât hârbul din garaj.

16. La un moment dat, aș vrea să fac o călătorie foarte lungă. Doar eu și bicicleta mea

17. Îmi place rețelistica. (Da Alex, am învățat și eu ce este un pachet ICMP :-<)

18. Dintre toate locurile pe care le-am vizitat, cred că cel mai mult mi-a plăcut Viena.

19. Nu serios, sunt foarte slab.

20. Toată grăsimea s-a depus în zona burții. Și pentru asta, e vina lor.

21. Anul ăsta vreau să-mi iau un Mac. După cât le-am înjurat…

22. Vreau să-mi fac o casă doar pe gustul meu…

23. Cu multă sticlăăă…

24. Și cu mobilă minimalistă.

25. Și cu sistem surround 7.1, la care s-ascult NIN

26. Sunt o persoană pupăcioasa

27. De multe ori, mi-e greu să-i zic cuiva pe șleau ceea ce vreau.

28. Mă ascund cam mult.

29. Cred că îmi și place… Prindeți-vă voi de ce.

30. Îmi plac foarte multe genuri de muzică. Nu-s prea pretențios

31. Am un fetiș cu părul. Never mind…

32. Nu prea mă încălzește o slujba 9-to-5.

33. Îmi plac foarte mult cărțile lui Haruki Murakami.

34. ”Kafka pe malul mării” este preferata mea.

35. I like movies a lot. I like to watch them, either good or bad.

36. Când eram mic, am avut un vis cu niște dobermani și rottweileri care mă lătrau și-și arătau colții. Din când în când, îmi revine în minte, dar nu știu de ce.

37. Nu îmi plac relațiile de scurtă durată, care există doar ca să existe.

38. Bine, sunt și unele relații de lungă durată caracterizate de aceeași problemă. Copii, luați aminte, așa nu!

39. Îmi place foarte mult Salvador Dali, nu numai ca pictor.

40. Mă enervez cu adevărat rar, dar când o fac, văd numai roșu în fața ochilor.

41. Dacă ar fii să aleg o țară în care să mă stabilesc pentru tot restul vieții, cred că aceea ar fii Islanda, dar nu mă întrebați de ce. Pur și simplu.

42. Îmi place să mă joc pe calculator.

43. Vreau să fac bungee-jumping neapărat.

44. Sunt foarteee leneș. Dac-aș putea să stau o zi întreagă în pat să mă uit cum plouă afară, fără să mă gândesc ca am ceva de rezolvat și fără să-mi bată nimeni în ușă, aș fii cel mai fericit.

45. Îmi place mult de tot să dorm.

46. Îmi place și mai mult să strâng pe cineva în brațe atunci când dorm.

47. Am niște probleme de concentrare aiurea.

48. Mi-ar plăcea să-mi fac o pistă de kart-uri în curte.

49. Îmi plac cadourile. Și să le ofer, și să le primesc.

50. Îmi place să fac surprize, dar nu le fac prea des.

51. Cred că am o viață foaaarte plictisitoare.

52. Îmi place să fac lucruri nebunești, chiar dacă mor de frică.

53. Ah da. Sunt foarte fricos, în multe privințe. Oare voi schimba asta vreodată…?

54. Îmi place fotografia foarte foarte mult.

55. Nu sunt foarte responsabil.

56. Și nici prea atent cu propriile-mi lucruri.

57. Câteodată, sunt o persoană cam influențabilă.

58. Lucrez mai bine atunci când am un deadline, decât dacă am termen de genul ”când o fii”.

59. Sunt cam delăsător, dar compensez prin mărimea 42 la pantofi.

60. Când eram mic, îmi plăcea să beau Tutti Frutti de la European Drinks. Probabil din cauza asta îmi plac sucurile așa mult acum.

61. Și ou Kinder cu surprize.

62. Am un semn între ochi, care mi se pare că seamănă cu litera grecească PI (de când am căzut de pe un tobogan odată).

63. Leșin atunci când mi se ia sânge.

64. Coincidență sau nu, nu suport să văd ace de seringă.

65. Îmi imaginez foarte multe lucruri care niciodată nu se înfăptuiesc (sau pe care nu le înfăptuiesc).

66. Mai mult decât orice om pe care îl cunosc, sunt suma tuturor persoanelor pe care le-am întâlnit în viața mea și de care sunt atașat într-un fel sau altul.

67. Am un orar de dormit și de trăit cam dat peste cap. Mă culc la ore foarte târzii și dorm în timpul zilei.

68. Nu știu să îmi gestionez aproape deloc timpul.

69. Cred că toate lucrurile au o explicație științifică bine fundamentată.

70. Sunt sociabil și nu prea.

71. I am very passionate about the things and people I like.

72. Îmi place să mă alint

73. Las o grămadă de lucruri pe ultimul moment.

74. Sunt dependent într-un mod prostesc de internet.

75. Îmi place foarte mult ciorba!

76. Vreau să vizitez cât mai multe locuri din lumea asta. One way or another.

77. Indonezia…

78. Și Brazilia.

79. Și neapărat Africa de Sud… Sau Congo… Sau… nu știu… multe.

80. Oamenii îmi spun că sunt naiv. Da, cred că da.

81. Câteodată mă simt pur și simplu copleșit.

82. Tendințe sinucigașe din când în când, dar nimic serios.

83. Când mă enervez, încep să mă bâlbâi.

84. Am o înclinație către absurd. Și în scrieri, și în viața de zi cu zi.

85. Îmi place să îmi imaginez cele mai ciudate lucruri despre ceea ce văd în jurul meu.

86. Urăsc fumul de țigară.

87. Dar îmi place mirosul unei țigări imediat după ce a fost aprinsă.

88. Eram foarte plângăcios când eram mic (surprinzător, nu?).

89. Sunt un fan al suprarealismului.

90. Romantic incurabil (nu-mi vine să cred că nu am spus asta până acum).

91. Nu îmi plac babele supărate din autobuz / tramvai / metrou.

92. Nu îmi plac brânza, smântâna, iaurtul sau cașcavalul. Dar delooooc!

93. Îl ador pe Yann Tiersen.

94. Billy’s got a stick. He’s gonna kick some zombie ass with a stick.

95. Când sunt preocupat de ceva, uit să și mănânc. De fapt… mai degrabă îmi piere pofta de mâncare.

96. Dacă n-ar exista ciocolata, mi-aș tăia sprâncenele (de fapt n-aș avea cum, pentru că n-aș știi ce gust are ciocolata, dar oricum, aș fii foarte trist).

97. I like my family, with all their flaws and good traits.

98. Lucruri pe care le-aș lua cu mine pe o insulă pustie: rezerve infinite de suc de cireșe, toate seriile din Scrubs și o fată pe care o iubesc (și eventual să mă iubească și ea pe mine).

99. I have a jazz-beating heart.

Fiind băiet

pestilențial cutreieram. Cu personale parapante mă-necam. Scriam, marcam, apoi scindam. Setam, portam, la urmă intentam. 

Au venit anii pironiți. Credeam că totul e gravură, că stingătorii sunt de vină, că pisicile se crapă. Cât de naiv eram! Doar acum mi s-au urcat.

Porcii ăștia care se numesc moroi sunt niște parveniți infecți. Dorința mea plăpândă este să văd puterea arzând pe stindardul ferm al țării deluroase. Atunci s-ar scrie tratate ântregi despre vindecarea spiritelor.

Da, deci am luat-o pe ulei rău de tot, se pare. Îmi cer scuze, dar eu scriu pentru mine, iar rândurile de mai sus sunt exact ceea ce îmi trece prin cap la orice moment dat. Serios. Întreabă-mă la orice oră din zi și din noapte ceva, orice, orice vrei tu și intră puțin în capul meu. Nu o să vezi rotițe învârtindu-se, nici hamsteri alergând voioși punând în mișcare un presupus perpetuum mobile, nici măcar un amărât de negru mic șoptindu-mi în cască ce trebuie să zic. Nu. O să găsești doar sinapsele de unele singure. Păi ia stai bă. Eu credeam că sinapsele leagă neuronii. Neuronii carevasăzică erau ăia care gândeau. Prin logică deductibilă și inductivă, reiese cu acoladă că matale gândești acolo când scrii rândurile astea. Nici că puteai fii mai departe de adevăr, amice. Știu cum e, am fost și eu acolo, e greu să accepți că ai greșit. Lasă, că îți trece. Problema în cauză e că matale trebuie să îți explic băbește, pesemne tu nemaiauzind de așa gogomănie. 

PAUZĂ PUBLICITARĂ

Cuvântul aleator al zilei de astăzi esteeeeeeeeeee: BULDOZER.

/PAUZĂ PUBLICITARĂ

La mine-n tărtăcuță e paranghelie. Vin sinapsele fericite, se uită unele la altele, dar ei drăcia naibii că n-au ce să lege pe-acolo. E cam în felul următor: neuronii în fundul puțului, sinapsele deasupra. Ca la vasul de decantare. Doar că între cele două straturi este… da, ați ghicit! Banda interzisă. Uuuu, morbid. Se știe de la chimie că în banda interzisă nu se staționează. Ei bine, la mine se staționează, dar nu pentru mult timp. Dacă se întâlnesc sinapse și neuroni mai mult de nouă minute acolo, e petrecere, frățică. La minute zece, vine Manole, care-i și întrece.

Dar am gândit prea mult, deja mă doare capul. Propun cu sugerare multă să părăsim incinta în aplauzele întregului public. Hai mă ce naiba, hai odată mai repede. Cât încă ne mai urmăresc oamenii.

P.S.: Fără fotografii azi. Nununudecemaivremaratănefotografii. De ce? Cum de ce. Uite-așa că rușii nu se-mpacă cu nimeni.

John / Jane Doe

…sunt oamenii pe care îi vezi când mergi pe stradă, când te duci la supermarket, când îți cumperi băutură sau când te înscrii la facultate. Sunt cei mulți.

Sunt oameni fără fețe.

Sunt toate variantele posibile ale propriei tale persoane.

Fii mândru că nu ești ca ei.

Random

I am a cosmic joke and the only one that didn’t get the punchline.

I stay up there, wishing I was down here. I come to them and they don’t see, don’t want, don’t feel me.

I like to think a lot of stuff, I’d like to make a lot of snuff, I’d want to be the better stub.

It’s there in my head, it’s trying to come, it’s there and it wants to be gone.

I’m tryin’ and tryin’, I’m trying, not runnin’, but it’s just too blissful to be so ignorant.

You want to be there, you want to grab my hand, you’d like me to come clean.

My body was just thrown clear, and I remained seated watching it struggle.

I stand in here, I stand on my feet, when you know too well I would so like to fleet.

They come and they go, they part so innocent, they don’t make much sense for them, and little less for me.

They favor us, but we don’t do things that would make us proud.

Everyone is just too perfect for others, everyone should shut the hell up and apologize.

You don’t get the beat, I’ll give you the beat. I’ll make you feel it, I’ll make you like it. I’ll certainly make you taste it with your puny thoughts.

Despre dragoste

Oricât mă străduiesc să rezum un film pe care l-am văzut recent, nu prea reușesc. Toate încercările mele sună ridicol. Și nu neapărat din vina mea, ci pentru că subiectul filmului pare cam ridicol dacă este așternut pe hârtie de o persoană neexperimentată în arta literară. Așa că mă rezum doar la a vă spune că este un film în care în multe momente îmi venea să închid ochii și să mă bag sub scaun de frică, în alte momente eram pur și simplu fascinat de dialogurile personajelor sau de imaginile incredibile, iar la sfârșit aproape că am izbucnit în lacrimi datorită unui final care arată că totul înseamnă dragoste și că, la găsirea persoanei potrivite, totul capătă sens. Și toate se împletesc atât de bine în film, totul este atât de natural și prezentat într-un mod realist și care nu mi s-a părut în nici un moment tras de păr (și credeți-mă sunt unele momente care în mâinile unui regizor incompetent ar fi putut părea extrem de ridicole) încât m-a lăsat mut. Filmul se numește ”Altered States”, regia Ken Russell, cu William Hurt în rolul principal. Încercați să dați de el, dar nu uitați că are pe alocuri câteva imagini deranjante și este câteodată pur și simplu bizar.

Oricum, filmul ne învață, printre altele, că dragostea înseamnă altceva pentru fiecare suflet. Că fiecare își construiește o matriță în minte corespunzătoare dragostei, și apoi își mulează pe aceasta ceea ce pentru el are sens. Fie că este un lucru, un concept, un animal sau o persoană.

Vis de vară

Se făcea că discutam cu tine. Nu era o discuție normală, o discuție pe care o au doi oameni liniștiți într-o seară de toamnă în interiorul unei cafenele, stând relaxați la o masă, fiecare cu o ceșcuță în față și cu biscuiți într-un mică farfurioară, ascultând, atunci când își așteaptă fiecare răspunsul celuilalt, ploaia ce bate timid în geam. Nu, nu era genul acesta de discuție. Atmosfera era ceva mai… tensionată. Se simțea roșu în aer. Se simțeau electroni alergând haotic, încercând să își găsească un loc al lor. Camera încerca să se așeze pe podea, voind să scape de noi doi, voind să se relaxeze. Obiectele dinăuntrul său, o masă, două scaune, o discretă noptieră, câteva tablouri abstracte, cu atomi și linii, două lampadare ce încercau să inunde printr-o lumină difuză, dar nu reușeau decât să pâlpâie slab si, nu în cele din urmă, o canapea simplă, ușoară, confortabilă, amorțită și neagră, doreau să iasă pe ușa masivă, de câțiva metri înălțime, închisă pe dinafară cu zăvoare. Ferestrele nu își găseau rostul în camera aceasta, pentru că nu aveam nevoie de soare. Singurele lucruri ce dădeau impresia că ar încerca măcar să inspire puțină viață erau cele două ceasuri așezate unul pe peretele Nord, altul pe peretele Sud ai camerei.

Noi doi eram așezați în două colțuri diametral opuse ale camerei. Noi doi vorbeam. Vorbeam pe rând, fiecare replică urma a fi rostită la exact 9 192 631 770 perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K. Nici mai mult, nici mai puțin. Nu conta ceea ce spuneam. Spuneam ceea ce voiam. Ce voiam să înțelegem. Să înțelegem despre sine, despre celălalt, despre ceilalți, despre tot. Nici unul din noi nu înțelegea, dar amândoi țipam atât de tare încât trebuia să înțelegem. Replica mea nu răspundea replicii tale și nici replica ta nu răspundea replicii mele. Și nu ne scuzam pentru aceasta. Eram chiar mândri că nu avem nimic în comun. Eram prea mândri.

De fapt, noi nici nu ne cunoșteam. Și doar nu urma să începem să ne cunoaștem tocmai acum, când eram în toiul discuției, nu?

Surd

Incredibil. Stăteam acum un sfert de oră pe WC (unde altundeva) și m-a trăznit deodată, ca pe un câine lovit de metrou, o dorință. Dorința de a tăcea.

Dorința asta este genială doar prin faptul că mi-a apărut în minte.

Dar chiar așa. Cum ar fi domnule să tac?

Să nu mă mai apăr, să nu mai argumentez, să nu mai introduc idei noi în ecuație, să nu mai vin cu opinii ca apoi să fiu ostracizat pentru că nu sunt de acord cu adversarul, să stau acolo, frumos, în banca mea. Și să nu mai fie nevoie să îmi validez existența prin emitarea unor idei care să stârnească emoții puternice în cei de prin jurul meu. Uite-așa. Nu mai am eu chef să vorbesc. Oricum nu sunt luat în seamă decât dacă țip. Ar trebui să car o portavoce după mine. Și să fac complimente tuturor celor pe lângă care trec. Așa aș deveni celebru și m-ar iubi toată țara. Asta-i o cale garantată către succes. Nici nu trebuie să te chinui. Nici nu trebuie neapărat să minți, dar este bine să o faci. Pentru binele tău.

Cum ar fi?

Câteva polaroide tăcute:

The Comet Chase